Poezie Comoară în cer

Totu-i schimbător sub soare

Și atât de trecător,

Iar prezentul ni se pare

Că se risipește-n zbor.



Nu-i nimica nou sub ceruri,

Totul este cunoscut

Căci se învechesc și lucruri

Și ființele din lut.



Ne uitam cum ni se duce

Frumusețea din priviri.

Bătrânețea va aduce

Prima cută și te miri



Că s-au dus așa de grabnic

Anii vieții ca un fum.

Pomul care a fost falnic

S-a încovoiat în drum.



Grijile zilei de mâine

Au răpit timp prețios

Ce l-am fi putut prea bine

Investi mai cu folos.



Adunând comoara-n ceruri

Care nu va rugini

Ci va dăinui de-a pururi

Că aici nu poți s-aduni



Din a lumii bogăție

Ce dispare imediat;

Faptele de omenie

Îți vor făuri palat.



Căci ce faci și dai la alții

Este cunoscut în cer;

Faptele neprihănirii

Sunt ecouri ce nu pier.



Iar Isus, Veșnicul Soare,

Când va reveni pe nor,

Nu te va-ntreba de-avere

Ci de ce-ai lucrat cu spor.



Și acele fapte bune

Împletite în mănunchi

Cu o sfântă rugăciune

Rostită de pe genunchi



Vor aduce primăvara

Cu alai de flori frumos

Și atunci, întâia oară,

Vei simți cum e Cristos.



Și te-ai strădui în viață

Să fii un copil al Său;

Ascultând de-a Sa povață,

Împlinind Cuvântul Său.



De aceea, te grăbește,

Să îți strângi comoara sus

Unde nu se risipește

Căci e-aproape de Isus.



15 august 2008