Poezie Ingenunchiere

Singur şi-n palmele mele

Îmi închin durerea şi soarta,

Întru şi-n urmă-nchid poarta

Unei lumi meschine şi rele.



Alerg şi-n genunchi cad din nou

În faţa icoanei din zid

Şi plâng căci afară-i doar vid,

Şi plâng şi aştept un ecou.



În genunchi şi cu sufletul rupt

Cer semne şi îngeri de sus,

Şi simt cel din urmă-mi apus

Înghiţit de-un soare corupt.



Vreau să mor. Nu cer în păcat

Iubire şi-o viaţă mai bună

Şi-aud ecoul cum sună:

„Mai ai încă mult de-ndurat..."