Poezie O putere fara margini

O PUTERE FĂRĂ MARGINI...



"Ci voi veţi primi o putere, când

se va pogorî Duhul Sfânt peste voi

şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în

toată Iudea, în Samaria, şi până la

marginile pământului."

(Faptele Apostolilor 1:8)

**************************



O putere fără margini

E şi azi în Adunare

Vine din Duhul de viaţă

Inundând a ei lucrare

Vine-n fraţi, vine-n surori

Dându-le, la toţi, tărie

Să reziste la furtuni

Şi să fie mărturie...



Se revarsă-n unde line

În acei ce s-au deschis

Pentru tainele vieţii,

Pentru veşti din Paradis

E duioasă şi e dulce

Ne atrage către Cer,

Ne ajută să învingem

În dogoare şi în ger...



Fără ea ne-am prăbuşi

Înghiţiţi de-a lumii pleavă

Prinşi de vântul nimicirii,

Duşi într-o nestinsă lavă

Dar ce har şi ce minune!

Se revarsă ne-ncetat

În fiinţe ce râvnesc

Traiul binecuvântat...



E puterea ce-n vechime

(În Biserica primară)

A adus la pocăinţă

Mii de suflete de-afară

Apoi le-a ghidat întruna

Pe cărările curate

S-aibă cugetul şi trupul

Totdeauna-nviorate...



A schimbat prigonitori

Ce sfidau divinitatea

Şi-au văzut, apoi, ce-nseamnă

Să iubeşti eternitatea

Şi-au slujit cu dedicare

Noului Stăpân, preasfânt

Care-a pus în ei speranţa

Care trece de mormânt...



E puterea ce transformă

Conştiinţe împietrite,

Inimi ce nutresc gândiri

De păcat călăuzite

Când cuprinde o făptură

Ea pe loc se luminează

Iar mesajul ce-i transmis

Îndată-l asimilează...



A-nsoţit, mereu, pe cale

Lucrători, evanghelişti

Ca să poarte vestea bună,

Să aline pe cei trişti

N-am putea un pas parcurge

Calea-ngustă, calea grea

Fără forţa ce derivă

Din Neprihănita Stea...



O simţim la lucru, azi

Naşte-n noi o energie

Ce ne-ajută să-nfruntăm

Cu curaj orice urgie

S-o lăsăm în sanctuar

Să lucreze cum ea vrea

Şi-om vedea ce-nviorări

Totdeauna vom avea!,



Vom vedea eficienţă,

Vom vedea pe mulţi crezând

Care pân’ acum n-aveau

Obiectiv, nici veşnic gând

Căci impactul va fi mare

În această lume rea

Mulţi lângă Stăpânul vieţii

Hotărî-se-vor să stea.



Doar cu ea putem învinge

Nerăbdarea, suferinţa

Unde ea pătrunde lin

Se sfârşeşte neputinţa

Ura, bârfa, gelozia

La prezenţa ei dispar

Şi duioase sentimente

În interior apar...



În prezenţa ei mânia

Se topeşte şi dă loc

La un zâmbet fericit,

La o dragoste de foc

Tot lăuntrul e un mediu

Cu miros de primăvară

Şi înalţă spre ’nălţimi

Imnul încărcat cu slavă...



E reală, e în noi

Ştim, cu toţi, unde-i izvorul

Ce-o alimentează zilnic:

E, în veci, în Creatorul

E-un izvor ce n-o să sece

Niciodată – e divin

Poate vindeca o rană,

Un alean sau un suspin.



Nu-i himeră, nu-i precept,

Nu-i putere distructivă

Vrem să locuiască-n noi

Că-i aşa de productivă!

Generează voie bună

Şi repară ce-a fost frânt

Să putem să împlinim

Ce-am promis prin Legământ.



Ea ne ţine lângă Tatăl

Şi ne dă elan sporit

Să ieşim din nepăsare,

S-avem suflet ne-mpărţit

Când ne-nvâluie ispite

Nu ne lasă să pierim

Ne ajută să sfârşim

Planuri ce le făurim...



Iar Cuvântul propagat

În biserici sau afară

Are marca ei cerească,

Are-nvăţătură clară

Şi rodeşte hotărârea

De-a continua slujirea,

De-a ajunge să gustăm

Slava ce-o dă nemurirea,



Şi rodeşte rezistenţă

La asalturi şi nevoi

Cine i-a gustat savoarea

Nu mai poate da ’napoi

Ci se duce fără teamă

Spre tărâmul de lumini

Unde guvernează pacea

Şi frum’seţea ca de crini.



O putere fără margini

E şi azi în Adunare

Vine din Duhul de viaţă

Inundând a ei lucrare

Vine-n fraţi, vine-n surori

Dându-le, la toţi, tărie

Să se bucure-n necaz

Şi să fie mărturie...



George Cornici/ 13 August, 2008