Poezie Puterea Creatoare

Puterea Creatoare



Trece timpul, se scurg anii,

Şi ah! în fiecare primăvară,

Când înfloresc tacit castanii

Multe minuni, le revăd iară.



În mersul vremii, tot mereu

Cu precădere ne-amintesc,

C-orânduirile lui Dumnezeu

Prin legi fixate se-mplinesc.



Când anotimpurile apar iar

Cu palmaresurile lor fiecare,

Încântă ochii, în mod bizar,

Prin mareţia-n contemplare.



Căci Dumnezeu le-a rânduit

Ca prin al lor bogat veşmânt,

Să-l facă pe-om, mult fericit,

Liber creat pe-acest pământ.



El l-a-ntronat şi pus ca rege

Peste-a pământului lucrare,

Dându-i astfel, de-a-nţelege

Ce datorie-n viaţă şi rol are.



Ca reprezentant al noii lumi

Omul, dator era să vegheze,

Să urce sus, pe ’nalte culmi

Şi tot mai mult să cerceteze,



Din taine-ale lui Dumnezeu

Ascunse în multele-I minuni,

Prin cunoştinţa-i, tot mereu

Să le întregească, în cununi.



Căci viaţa ce pulsa în toate

Pornea din veşnicu-nceput,

Cu-originea-i din eternitate

Aşa cum Dumnezeu, a vrut.



Flavius Laurian Duverna

13 august 2008