Poezie Sunt Ca o Creangă

Sunt ca o creangă, suverând viaţă,

Din Dumnezeul Cel Desăvârşit.

El, E, Copacul, eu sunt o mlădiţă!

În Dumnezeu, am fost eu altoit.



Şi-atâta timp cât voi sta lângă El

Nu mă voi rătăci pe-al vieţi drum,

Că hrana-mi vine de la Sfântul Miel

Cu drag eu îl urmez pe-al meu Stăpân.



Sunt ca un crin din tainica grădină

Ce-am fost plantat de însuşi Dumnezeu,

Când Domnul a murit să-mi dea lumină

De-atunci am devenit copilul Său!



Mă urc mereu voios spre veşnicie

Căci mă hrănesc din harul minunat,

Şi apă beau dintr-un izvor ce-n vie

Să-L pot sluji cu drag pe Împărat.



Am fost ales în garda Lui cea sfântă

Cuvântul Lui mă-nvaţă să trăiesc,

Când voi ajunge-n lumea preaînaltă

Pe Ţărmurii cristaline-o să păşesc!



Din clipa când ajuns-am pe pământ

Am fost purtat pe braţul Domnului,

M-a îmbrăcat cu-al cerului veşmânt

Să fiu pe veci moştenitorul Lui!



Eu sub privirea Lui voi trăi veşnic

Aici şi-n Ţara sfântă de smarald

Şi n-am să uit, că dintr-un om nevrednic!

Am devenit un fiu de Împărat.



Nu pot descrie dragostea măreaţă

Care în duhul meu a inundat

Eu zi de zi aştept să-L văd în faţă

Pe-Acela care ma răscumpărat.



Amin