Poezie EŞTI TU SIGUR?

Eşti tu, sigur, un creştin care-ai vrea să dai valoare,

Ca din ce, Isus, ţi-a dat pentru cer mereu să ardă?

Atunci, când vin ispite ce lovesc cu-nverşunare,

Stai şi-ncearcă, frate-soră, mai încearcă cu răbdare;

Mai iubeşte, zice Domnul, mai iubeşte şi mai rabdă.



Vrei să mergi cu Domnul tău, numai pe cărarea strâmtă,

Chiar şi-atunci când totu-ţi este şi ostil, provocator?

Tu să lupţi cu duhul vremii pentr-o viaţă nouă, sfântă;

Şi atunci Duhu-ţi şopteşte; şi atunci tu stai şi-ascultă,

Cum Isus cu braţu-I tare, îţi va fi Ocrotitor.



Râvnă ai şi vrei s-alergi către Ţara dintre stele,

Şi te-nfrunţi, mereu te lupţi pentr-o fire nouă, blândă,

Însă mulţi lovesc în tine duşmănoşi cu vorbe rele.

Mai suportă, frate-soră, nu te da bătut de ele,

Mai îndură, zice Duhul, mai îndură-nc-o secundă.



Timpul zboară şi loveşte dăltuindu-ţi răni amare,

Tu fii tare soră-frate, nu mai da un pas-napoi.

Teama sfântă, te-nsoţească, să nu cazi în disperare

Căci şi Domnu-a suferit pentru-a da răscumpărare,

Când iubind a suferit tot Calvarul pentru noi.



Domnul vrea să-I ţină sus aurora de lumină,

Toţi acei ce cu ardoare, Îl slujesc şi Îl aşteaptă.

Iată, ziua e pe-aproape când din nou va fi să vină,

Iară nouă, soli ai Săi, candela ne fie plină,

Cu făclia sus aprinsă s-aşteptăm răsplata dreaptă.

Amin