Poezie Peregrini

Peregrini



Toţi acei ce-aici străini

Au ales calea credinţei,

Pe pământ ca peregrini

Au crezut... făgăduinţei



Că va fi-acea mântuire

Pentru omul din păcat,

Dela Domnu-n dăruire

Prin haru-I sfânt arătat.



Statornici, în prigoniri

De Domnul ascultători,

Răbdând multe umiliri

Au răbdat la închisori.



Unii au murit de pietre,

Alţi tăiaţi cu ferestrăul,

Peregrini fără de vetre

Au trecut cu bine hăul.



Martirii pe care lumea

I-a dispreţuit sub soare,

Au aşteptat la minunea

Răsplătirii prin salvare.



Ca din lunga pribegire

Prn pustiuri şi în munţi,

Domnul, în a Lui iubire

Să adune cât mai mulţi.



Peregrini în astă lume

Toţi au fost în căutare,

A unei patrii mai bune

Făgăduită-n chemare.



Către patria cerească

Prin credinţă au privit,

În iubire să primească

Tot ce-a fost făgăduit.



Ei au aşteptat Cetatea

Cu odihna ei cea bună,

Să le fie în veci partea

Lângă a vieţii cunună.



Cetăţeni, a fi cu sfinţii

În casa lui Dumnezeu,

În sfârsit, toţi necăjiţii

Ce au suferit din greu.



Flavius Laurian Duverna

11 august 2008