Poezie Pe-a mântuirii cale...

Pe-a mântuirii cale...



Pe-a mântuirii sfântă cale

Doamne am ales să merg,

M-am supus voinţei Tale

Şi pe ea-n dragoste-alerg!



Zilnic, din a vieţii apă lină

Vreau să beau neîncetat,

Iar din pâinea cea divină

Să mănânc, să fiu salvat!



Calea Sfântă-i dureroasă

Cu încercări de multe ori,

Dar călătorind, spre casă

Îngeri sfinţi, sunt păzitori.



Prin necaz dac-am trecut

Doamne nu m-ai părăsit,

Şi de lacrimi...m-au durut

Prin amar Ţi-am povestit.



Şi-n clipe de strâmtorare

Am strigat prin rugăciuni,

Iar în dragostea cea mare

Ai facut, Doamne minuni!



Mi-ai descoperit purtarea

Cea de grijă, că spre bine,

Nu mi-ai împlinit sperarea

Cerută-n plâns cu suspine.



Şi-ai demonstrat cu iubire

Că altfel de cum gândeam,

Veşti bune...spre liniştire

Primindu-le, mă-ntăream!



Flavius Laurian Duverna

11 august 2008