Poezie Și n-am să uit...

N-am să uit nicicănd, aleile cu tei

Pe unde au trecut adesea pașii mei.

Nesiguri uneori și prea întortocheați

În negurile vremii, timizi și speriați.



Și n-am să uit durerea din trista zi de toamnă,

Rămasă prea copilă, fără iubita mamă...

Ce zile-ndurerate și fără de lumină,

Băteau în poarta lumii, fără să am vre-o vină.



Nu pot să uit ce zbucium mă-ntămpina pe cale,

Când cioburile vieții mă zgâriau cu jale.

Mi-a trebuit o viață să pot să înțeleg

Cum să-mi alin durerea și unde să alerg.



N-am să uit nicicând minunea întâlnirii,

Cu inima bătând pe pragul regăsirii.

De-atunci ne întâlnim în psalmi de fericire

Și pot vedea cărarea și jertfa-Ți de iubire.



Și n-am să uit Lumina, aprinsă-n miez de noapte,

Când Tu mi-ai arătat că nu ești prea departe.

M-ai învățat iubirea ...și liniștea ...și zborul

Și n-am să uit să vin la Tine cu tot dorul.



Mariana Mihai, 17 iulie 2012