Poezie TIMPUL S-A TOPIT

TIMPUL S-A TOPIT



Psalmii 93:5„Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate;

sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne,

pentru tot timpul cât vor ţine vremurile."

Isaia 48:9 „Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător,

pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc."

*****

Odată cu anii mei timpul s-a topit

Şi-au rămas atâtea lucruri nesfârşite,

Uitate prin unghere, azi de negăsit.

Clipele mele trec p-aripi sfârşite.



Mult timp nu mai am, vine asfinţitul,

Mă grăbesc să termin, ce am început.

Greşit-am uneori chiar începutul,

Si multe lucruri eu nu le-am priceput.



Să-ndrept ce-am greşit Iti cer lumină,

De la Tine, Dumnezeule minunat.

Iartă-mi Te rog Doamne, a mea vină,

Timpul trecut, în care greşit am lucrat.



Iartă-ma c-am pierdut timpul în zadar,

Cuprinsa de griji, când nu te-a chemat.

Şi darul uitat să-l mai pun pe altar.

Iartă-ma Domnul meu, că m-am depărtat.



Fugare gesturi de bunătate din dar,

Alergări fără sens si uneori fără milă,

Regret anii pierduti din timpul de har,

Ma plec inaintea Ta smerita si umila.



Vin cu teama şi cu durere la Tine,

Mă plec pe genunchi, să Te regăsesc.

Ceasurile mele, din ce mai puţine,

Pe toate cu Tine vreau să le trăiesc.



Timpul nu stă pe loc, e fugar neobosit

Şi nu ştie să meargă decât înainte.

Numai eu în alergarea mea am obosit,

Ia-mă în braţe, cerescule Părinte.



Mângâierile ce părinţilor nu le-am dat,

Si umbra lasata pe-a zilelor lor cu soare.

Si timpul nepretuit cand de ei am uitat,

Azi imi storc ochilor lacrimi si tare mă doare,



Îmbrăţişările calde ce nu le-am oferit,

În timpul puţin rămas, ca să fiu cu ei,

Mi-e o dorinţă arzândă să le dau înzecit

Si parintilor cât şi copiiilor mei.



Revarsă Doamne binecuvântările Tale,

În tot timpul peste părinţi şi peste copii

Poartă-i în orice vreme pe braţele Tale,

Să nu lipsim nici unul când Tu ai să revi.



Doamne, Tu eşti bogat în bunătate,

Nu ţii mânie pe vecie, eşti îndurător,

Dă-mi înţelepciune Te rog, în toate,

Să ştiu să preţuiesc harul Tău salvator.



Când mă pedepseşti, o faci cu măsură,

Din iubire, Tu nu mă dai morţii pradă,

Şi pui peste al bunătăţii semănătură,

Iubirea, ca sufletul meu să nu se piardă.



Din izvorul luminii azi mai curge iertare,

Îndurarea Ta iartă, pe cel ce vine la Tine,

Harul Tău se revarsă fără încetare,

În inimile toate ce se deschid pentru Tine.



Minunile de ieri şi de azi stau mărturie,

Lucrurilor ce peste veacuri au trecut,

Şi timpul îşi pierde grabnic a lui energie,

Tu eşti Sfârşitul cum ai fost si Început.



O mie de ani pentru Tine e ca o zi,

Şi o zi, o mie de ani o poţi măsura.

Timpul cea trecut eu nu-l mai pot întâlni,

Sună ceasul ! Cu timpul nu pot concura.



Trece ca fulgerul, ca o strajă din noapte,

Doamne, ziua de mâine nu-i a mea, e a Ta.

Să preţuiesc al sfinţirii ceas mai departe,

Înţelepţeşte-mă, să fac numai voia Ta.

*****

1 Petru 1:15 

Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt,

fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.

AMIN