Poezie Psalmul 102

Pleacă-Ţi auzul spre mine

Şi-mi hii, Doamne, spre bine,

Şi la ce zî Te-oi striga-Te

Să-mi auzi de greutate,

Că-mi trec zilele ca fumul,

Oasele mi-s răci ca scrumul.

Ca neşte iarbă tăiată

Mi-este inema săcată.

Că stă uitată de mine

Ce-am gătat să mănânc pâne.

De suspinuri şi de jeale

Mi-am Lipitu-mi os de piale,

De-s tocma cu pelecanul

Prin pustii petrec tot anul.

Şi ca corbul cel de noapte

Îmi petrec zilele toate,

Ca o vrabie rămasă

În sub straşină de casă...

Am mâncat pâne de zgură

Şi lacrimi în bătătură,

De Faţa mâniii Tale

Ce mi-ai dat de sus la vale.

Mi-s zilele trecătoare

De fug ca umbra de soare.

Şi ca iarba cea tăiată

Mi-iaste virtutea săcată.