Poezie Pe urmele Tale...

Pe urmele Tale...



Pe urmele Tale, vreau Doamne Isuse

Paşii să-mi îndrept, şi cu drag s-alerg,

Să trăiesc preasfinte, bucurii nespuse

Împreună cu Tine, ne-ncetat să merg,

Să aud parabolele când vor fi expuse!



Cuvintele vieţii, să sorb când vorbeşti

La mulţimi de gloate ce Te înconjoară,

Măreţele parabole, când le tâlmăceşti

Să văd harul sfânt, ce mă împresoară

Prin funii de dragoste că mă izbăveşti!



Din cetate-n cetate, mereu lângă Tine

Predicând Cuvântul, la mic şi la mare,

Vindecând bolnavii ce gem în suspine

Să văd bucuria când merg pe picioare,

Să simt cum durerile încep să se-aline!



Şi-n lucrarea vastă de-a vesti Cuvântul

Să-Ţi fiu mai aproape, în clipe de jale,

Când lacrime curg şi gata-i mormântul

Să văd semnul veşnic, al puterii Tale,

Chemarea-Ţi la viaţă s-audă pământul!



Să văd cum viaţa stinsă, apare din nou

Prin trupul cel rece de moarte cuprins,

Când prin ruga fierbinte, şi la-l ei ecou

Puterea cea sfântă, vraja morţii a-nvins,

Eliberând pe cel prins din tristul cavou.



În faţa Ta sfântă, când inimi se pleacă

Spre-a aduce-n rugă mulţumiri depline,

S-asculte glasu-Ţi, tot ce-i bun să facă

Lui Dumnezeu Tatăl, ele să se-nchine,

Şi-n solemnitate, prin umilinţă să tacă!



Să fiu pretutindenea, cu Tine împreună,

Când viaţa la cumpănă Ţi-e primejduită

De valuri muginde, în vremi de furtună,

S-aud cum cerţi marea, să stea liniştită,

Cum glasu-Ţi cel blând, pe ape răsună!



În urmele-Ţi sfinte vreau Doamne Isuse

Să calc în nădejdea, să calc în credinţa,

C-am s-ajung odată, s-obţin cele spuse

Să-mi capăt cununa, să-mi dai biruinţa,

De-a vedea cum toate, Îţi vor fi supuse!



Flavius Laurian Duverna

10 august 2008