Poezie Când vine seara

- O, inimă, de ce te doare?

Timpul ca şi valul mării

Ce şterge urma pe nisip,

Când trece valul peste tine

O, inimă, te-ai ostenit?



- O, nu! Durerile au trecut,

Adâncul meu e plin de viaţă

Şi ca-ntr-o nouă dimineaţă

Trezi-mă-voi în Infinit.



- O, inimă, de ce te doare?

De ce îţi pare aşa de rău

Că timpul nu se mai întoarce,

Văd lacrimi pe obrazul tău?



- O, nu! Privesc acum spre zare,

Aştept a bucuriei zări,

Nădejde, viaţă am în mine

Şi creşte-n mine tot mereu.



- O, inimă, de ce te doare?

Când vremea toarce firul alb,

De ce eşti singură pe lume,

De ce nu-ţi spui al tău necaz?



-O, nu! Eu cresc în bucurie,

Lumina mea s-a-ntemeiat,

Sunt plină, plină de iubire,

Port pe al vieţii Împărat.



- De ce atunci când vine seara

Când cerul s-a întunecat,

De ce măsori puterea nopţii

Bătând în ritmul tău ciudat?



- O, Timpule, tu, ce necazul

Îl torni în viaţa mea mereu,

Când eu născută-n fericire

Vreau lumii-ntregi să dau de ştire

Că eu iubesc, iubesc,iubesc.