Poezie Aleargă Omul

În alergarea omului pe-acest pământ

Cuvântul Sfânt adesea îl întreabă:

Unde alergi omule, aşa grăbit?

Căci ce aduni sunt doar pentru tarabă.



Priveşte înspre cer şi ai să vezi

Căci dincolo de lumea muritoare

Acolo sunt câmpii cu ierburii verzi

Aleargă doar pe-al cerului ogoare!



Zadarnic te trezeşti de dimineaţă

Şi până seara nu te mai opreşti

Căci munca zilei nu-ţi va da speranţă

Căci te va duce-n locurii noi cereşti.



Zadarnic tot aduni fără oprire!

Şi parcă te întreci cu-acei din jur

Toate acestea duc doar la orbire

Şi uiţi de cer şi de cuvântul pur.



Zadarnic te-nveleşti în bogăţie,

Te bucuri că îţi merge bine-n viaţă

Dar oare drumul înspre veşnicie

Îl mai păstrezi? Creşti în credinţă?



Un om necredincios poate s-adune,

Căci nu are speranţa veşniciei

Se bucură cât pe pământ rămâne

Aici, v-a sfârşi ceasul bucuriei.



Dar tu, care ai făcut un legământ

Cu-Acela ce-a murit în locul tău,

Ai spus atunci, cât vei fi pe pământ,

Îl vei urma pe Domnul Dumnezeu.



Chiar de aduni s-o faci cu cumpătare

Să nu uiţi de lucraarea Celui Sfânt

Iar Domnul îţi va da răscumpărare

Dar nu uita căci eşti numai pământ.



Să nu înlocuieşti partea cerească

Cu lucrurile ce sunt pieritoare,

Ascultă vocea cea Dumnezăiască

Şi vei sfârşi cu bine la-ncheiere.



Un sfat de la un frate de credinţă

Care iubeşte mult eternitatea,

Şi-ar vrea ca toţi să urce-n biruinţă

Şi să primească şi eii libertatea.



Căci viaţa trecea-ntocmai ca o umbră

Când nu are lumină-n proiectarea,

Vino la Domnul lasă viaţa sumbră

Şi Domnul îţi va da chiar azi salvarea.





Amin.