Poezie Înainte de a fi ce suntem

Nainte de a fi ce suntem

Eram ceea ce vom fi

Căci moartea nu-i o nimicire

Ci-i noaptea către-o altă zi



Când trupul ni se va reîntoarce

În lutul unde-ntâi era

Nu dispărem, sub alta formă,

O noua viață vom urma.



Nu-i nimicire moartea noastră,

Nici veșnic nu vom fi-ngropați

Ci semănați spre-o altă lume

În care vom intra-nviați.



Trăiți frumos urmând credinței

Că nu sfârșim nimic acum,

Mormântul nu-i o nimicire

Ci-un scurt popas pe-un veșnic drum



Nu-i mai fără de rost viața,

Trai mai fără de folos

Moarte mai fără de nădejde

Decât cea fără de Hristos.



Nu-i blestem atât de crâncen,

Iad atât de-ntunecos,

Chin mai greu ca-n conștiința

Care nu are pe Hristos.



O, nefericite suflet,

Nu mai sta necredincios!

Până încă mai poți plânge

Te întoarce la Hristos.



Tu, de păcat să te cutremuri

Și nu de Marele Județ

Căci pe acei scăpați de vină

I-așteaptă un viitor măreț.



De iad să tremuri, nu de moarte

Căci moartea-n sine nu-i un rău

Ci-un bine pentru cel ce-ntoarce

Scăpat din iad – spre Dumnezeu.



Din timp fă-ti rost de mântuire

Nu-n clipa morții să ți-o ceri,

Cu muncă și cu ani se-adună

Comoara veșnicei averi.



De azi ascultă! – azi te-ntoarce!

Cu hotărâre spre Hristos

Și zi de zi vei strânge-n ceruri

Avutul sfânt și glorios.



Gândește spre Atunci, de-acuma

Ca să te mântui până poți

Nu-i sigur drumul pentru nimeni

Sfârșitu-i sigur pentru toți.



Nu-i sigur pentru nimeni mâine

Sfârșitul vine ne-ndoios

Ferice-i numai cel ce astăzi

Pe veci se-ntoarce spre Hristos.



Amin

poezie alcătuită din mai multe poezii

Petru Coman

25.02.1988