Poezie Poleiala
Scrisa de: 
Ion_Marcel
Ion_MarcelVizualizări: 122
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/15459-poleiala]Poleiala[/url]
Doamne, aurul meu e doar de poleiala...
...si-ncepe sa se vada rugina de sub el.
Ca falsul sa nu fie dat la iveala
Ma stradui sa-l acopar fiece zi cu zel.
Sunt fals, sunt gol, sunt un netrebnic,
Ca am vandut tot ce mi-ai dat
Pentru aceasta lume trecatoare
Am risipit aur curat.
Nu stiu cat vei putea sa suferi
Sa ai un rob asa de slab
Ca si maslinul din poveste
De mult sunt fara rod, uscat.
Dar, de mai este vreo speranta
De-un muc ce arde fumegand
Te rog lucreaza-acum Stapane
Si-ajuta-mi sa-Ti slujesc arzand.
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatNu a primit aprecieri încă!
Apreciază
dezapreciazăNu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatDistribuie pe: 
| 
| 
| 
| 
| 
| | | | | Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Poleiala | Salvatorul.romeniu primÎn adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.