Poezie Pe urme-ale paşilor...

Pe urme ale paşilor...



Pe urme-ale paşilor, am plecat Isuse,

C-am să Te găsesc, pe drumul vieţii,

Să Te văd vorbind, s-aud cele spuse,

Să-mi îndrept viaţa, din negura ceţii

Să-mi salt sus fiinţa, de unde căzuse!



Să-mi dai pacea sfântă a liniştii dulce

Care se găseşte, în măreţu-Ţi Cuvânt,

Căci mă plec smerit şi umil sub cruce

Învăţând să tac, prin duhu-mi înfrânt

Ce-n iubirea scumpă harul îmi aduce!



Din pâine luând, pe care-o vei frânge

Spre a fi împărţită la cei ce Te-ascultă,

Să fiu şi în rândul celor ce vor strânge

Firimiturile toate prin truda cea multă

Ce Doamne ai spus, că la toţi ajunge!



Apoi, din apa vieţii, să beau tot mereu

Să-mi astâmpăr setea, şi s-o potolesc,

Pe urmele Tale să nu-mi fie prea greu

De-a merge Isuse, chiar când obosesc

Având ţinta-n sus, să urc spre-apogeu!



Puteri noi să capăt, ca mereu 'nainte,

Să îndrept paşii vieţii, pe urmele Tale!

Să-ţi urmez întocmai, poveţele sfinte

Care, ele m-o-ntări, pe sfânta Ta cale

Pentru-a-Ţi fi discipol în învăţăminte!



Flavius Laurian Duverna

03 august 2008