Poezie SPRE DESAVARSIRE

SPRE DESAVARSIRE



Matei 5.10

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii,

căci a lor este Împărăţia cerurilor!"



*****



Alergi după fericire, iar ea-i lângă tine,

Aleargă cu tine lasând în urmă umbra ei.

Fericirea se revarsă cu facerea de bine,

Din iubirea ce-şi desfăşoară razele ei.



Fericirea-i căutarea comorilor cereşti,

Alinarea în Cuvânt, pe ger şi zăduf.

Sunt lacrimile ce pe obraz le găseşti,

Când rugăciunile se-nalţă cu duh.



Fericirea-i încrederea-n Dumnezeu,

Ea îţi destăinuie secretul bucuriei,

E sprijinul tău în ceasul cel mai greu,

E poarta deschisă azi, Împărăţiei.



Ferice când lacrimile căinţei se strâng

În mângâierea izvorâtă din iertare.

Când cei însetaţi după neprihănire plâng,

Şi-s flămânzi după binecuvântare.



Fericirea-i hrana ce-n Cuvânt o găseşti,

Şi lumina ce te călăuzeşte spre eternitate

Fericirea-i bunătatea cu care ocroteşti,

Inimile rănite în balsam din divinitate.



Milostenia e fericire din raza bunătăţii,

Care nu oboseşte în facerea de bine.

E stâncă neclintită-n calea răutăţii,

E Cuvântul vieţii ce trăieşte-n tine.



Fericirea-i ascultarea de Isus, în toate,

E trăirea-n curăţie, în adevăr împlinire.

Este umblarea ce-n sfinţire te scoate,

Din neant şi te duce în Cetatea Iubire.



Fericită e inima ce lucrează fericire,

Ea ştie ce-nseamnă iartă şi dă iubire.

Ea dă dragoste din cuget şi din simţire,

Urmează Legea Sfântă spre desăvârşire.



Amin!