Poezie DIN SOARELE VESNICIEI

DIN SOARELE VESNICIEI



Psalmii 111:7-8

„Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate;

toate poruncile Lui sunt adevărate,"

„întărite pentru veşnicie,

făcute cu credincioşie şi neprihănire."



*****



Din Soarele veşniciei o rază aş vrea să port,

Să mă desfac în atomi de lumină-n curcubeu.

Să fiu raze împletite din divine fire de tort,

Să nu mai rămână nimic din al meu eu.



Al păcatelor nopţi de întuneric să dispară,

Ducând în uitare orice vină cu umbra ei.

Trecutul meu ce era ca o ruină bizară,

Să se piardă în al iubirii eterne scântei.



Risipească Cuvântul obscura-mi gândire,

Şi rupă lanţurile ce mă legau de păreri.

Să nu văd decât lumina din dumnezeire,

Şi adevărul pe razele eternei primăveri.



Cel Prea Înalt mai lasă din raza de Soare,

Curcubeul legământului să ne amintească,

C-a pus morţii pe frunte, lumini de hotare,

La cruce, a fost pusă iubirea, să plătească.



Lăsaţi să vă cuprindă curcubeul vieţii,

Să se desfacă în razele faptelor bune.

Pe undele ce-au deschis zorii dimineţii,

În vremurile ce în curând vor apune.



Deschise-s aripile de lumină spre cer,

Razele vibrează pe coardele eternităţii.

Clipele ca un fulger trec şi iute pier,

Sunt gata de oaspeţi, odăile Cetăţii.



Şi masa-i intinsă, e pentru nuntă gata,

Iar Mirele coboară să-şi ia Mireasa.

Iubirea îşi va primi în curând răsplata,

Biserica neprihănirii îi este aleasa.

Amin!