Poezie Tu eşti Lumina

Când m-a strivit păcatul sub lanţul lui de fier

Şi când ţărâna însăşi se răzbuna cumplit,

Când fără de speranţă în glod simţeam cum pier,

Când parcă viaţa-n mine s-a sfârşit,



Atunci, din înălţime, din cerul veşniciei,

Pe căile luminii, de raze încărcat,

Venit-ai Tu spre mine ca-n clipele pustiei

Să ştiu că numai Tu m-ai mângâiat.



În clipa ceea sfântă se aprinse o lumină

Pe care-o port prin lume şi lumea nu o ştie,

Dar eu o ştiu că Tu eşti

Lumina ceea vie.