Poezie CAND INIMA TANJESTE

CAND INIMA TA TANJESTE



Proverbele 16:9

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă,

dar Domnul îi îndreaptă paşii."

Proverbele 15:13

„O inimă veselă înseninează faţa;

dar când inima este tristă, duhul este mâhnit."



*****

Când inima ta tânjeşte după veşnicie,

Şi-şi pregăteşte aripile pentru zbor.

Trăirea-n Isus este a ei temeinicie,

Cu ochii aţintiţi numai la Mântuitor.



Pe calea deschisă spre cerul nemuririi,

Ca bun samaritean eşti gata de ajutor,

Dăruieşti bunătate din izvorul iubirii,

Şi milă, cum ai primit de la Mântuitor.



Călăuzit de Duhul Sfânt învingi răul,

Şi eşti cuprins de-al rugăciunii foc.

Umblarea cu sfinţenie înteţeşte dorul,

După Cetatea iubirii din al cerului loc.



Pocăinţa prin credinţa în Isus Hristos,

Arde indiferenţa faţă de cele sfinte,

Umbletu-n iubire este un mers frumos,

Clocoteşte de dorul eternului Părinte.



Bunătatea este-nflăcărată de răbdare,

Îngăduinţa unge cu balsam vindecător,

Şi-n iubire jertfa nu găseşte nepăsare,

Preţuieşti harul ce ţi s-a dat, de Mântuitor.



Eşti învingătorul în luptele grele,

Când însuşi Isus luptă, în locul Tău

Se-mplineşte visul de zbor către stele,

Când Isus te ridică cu braţul Său.

*****

Proverbele 20:5

„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci,

dar omul priceput ştie să scoată din ele."

Amin!