Poezie Osanale

Osanale



Pentru iubirea cea mare

Ce prin al Tău Fiu, Isus,

A fost puntea de salvare

Între doi tâlhari fiind pus,



Doamne, veselă cântare

Se cuvine să-Ţi-nălţăm,

Imnuri sfinte, în adorare

Numele, să-Ţi lăudăm!



Să strigăm, prin bucurie

Că deschisă este-o cale,

Înspre scumpa veşnicie

Doar prin meritele Sale!



Prin sfânta-I neprihănire

Pentru veci desăvârşită,

E-n stare-a da mântuire

Lumii din păcat, greşită.



O! Şi-osanale! Osanale!

Prin cântări Ţi se cuvine,

Dela noi, pe-ngusta cale

Cu lacrimi, şi cu suspine.



Pentru că Tu ne-ai creat

Şi atunci când am căzut,

Iarăşi ne-ai răscumpărat

Prin planul ce L-ai făcut.



Şi-n Hristos Mântuitorul

Să-avem dreptul înfierii,

Singur fiind, Liberatorul

Din culpa grea a căderii.



El este scumpa speranţă

Pentru veci, desăvârşire,

Marea noastră siguranţă

Din prea sfânta mântuire!



Flavius Laurian Duverna

30 iulie 2008