Poezie Sunt gata să plec!

Sunt gata să plec!



Un dor fără seamăn în suflet păstrez

Un vis pentru ,,Veacul" ce n-are sfârşit,

Cu toată fiinţa din zori să lucrez,

În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.



Pe ,,Stânca vieţii" să stau neclintit,

Şi-n Ceruri palate mereu sa zidesc,

Să fiu todeauna, deplin pregătit,

Să plec înspre Slava eternă doresc.





Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer,

Pe ,,Malul speranţei" să fiu ca un far,

Prin valea umbrită de nori, mesager,

Ce poartă ,,Drapelul salvării" prin Har.



O clipă măcar să nu treacă doresc,

În care să nu împlinesc Voia ta,

Spre Tine Isuse cu drag să privesc,

Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.





Mulţi ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,

Cu Tine Isus, să trăiesc fericit,

Şi dacă ar fii drumul meu să-l sfârşesc,

Să fiu totdeauna de zbor pregătit.



Fiorii plecării din lumea de chin,

Nu vreau niciodată în suflet să-i am,

Ci dorul de Cerul cel veşnic senin,

Să-mi toarne în suflet al păcii balsam.



Şi dacă ar fii prin necazuri si chin,

În valea umbrită de moarte sa trec,

Şi-n ziua durerii si-n ceasul senin,

Sa pot spune Doamne: Sunt gata sa

plec!



Amin Ilie Belciu