Poezie Singur fără Tine

Am spus la alţii



Am spus la alţii, despre bunătate,

Însă purtarea mea, n-a fost chiar blîndă,

Mi-e teamă, să nu-ncalc a Ta Dreptate,

Şi tot ce-am spus să-mi fie spre osîndă.



Am vrut să fiu, exemlu de credinţă,

Acelor, clătinaţi de slăbiciune,

Dar am căzut, lovit de neputinţă,

Căci n-am vegheat destul, în rugăciune.



N-am stat destul, cu Tine-n părtăşie,

În Sfatul înţelept, al Voii Tale,

Adesea, am făcut ce-mi place mie,

Şi pasul, mi-a alunecat pe cale.



Atîtea hotărîri, curate, sfinte,

Am luoat în viaţa mea, dar fără Tine,

În mintea mea, te-am neglijat părinte,

Şi am ajuns, de-ocară şi ruşine.



Împins de gînduri bune şi curate,

Am vrut să-i apăr, pe cei fără vină,

Şi m-am trezit, lovit cu răuate,

De cei fireşti, fără-a Ta lumină.



Privind la tot ce am făcut, ştiu bine,

Căci n-am vegheat destul în umilinţă,

Adesea m-am luptat, dar fără Tine,

Pierzînd, prea mult dorita, biruinţă.



Am învăţat, din traiul fără minte,

Ce-amar, este să pierzi din neştiinţă,

Şi de aceea eu te rog , de azi -nainte,

Isuse, guvernează-a mea fiinţă!



Amin Ilie Belciu