Poezie O cugetare

O Cugetare.



De-ai cugeta, şi lua aminte

La tot ce Domnu-a rânduit,

Strângi în minte-nvăţăminte;

O!.. Şi cât e de nemărginit!



El pentru om, totu-a creat

Spre fericirea lui supremă,

Si înţelepciunea ce i-a dat

E cea mai sfântă diademă.



Sa-aprecieze orice-nsuşire

Că-i vine de la Dumnezeu,

Că-n ne-ntrecuta Lui iubire,

Se vede prins în curcubeu.



El, e-acel semn al îndurării

Că harul Său este de-ajuns,

Pentru acel, care-ascultării

Prin mărturii dă un răspuns.



Privind la Golgota pe cruce,

La chinul Său de pe Calvar,

Putem aminte, a ne aduce

Că suntem, salvaţi prin har.



Că scumpa Lui neprihănire

Ne-a fost,...în dar atribuită,

Spre-a ne aduce la sfinţire

La starea cea de mult dorită.



Flavius Laurian Duverna

30 iulie 2008