Poezie După psalmul 13

Atunci când bezna vine să domine

Și frica mintea mea mi-a otrăvit,

Iar eu mă rog fără să văd lumine –

Mă simt în noaptea-aceasta părăsit.



Încerc ca să răsun c-un glas de teamă

De la Isus o mână de-ajutor,

Dar vocea mea se stinge și se-ngaimă

Căci văd doar un dușman triumfător.



Parcă-au căzut în moarte vremuri bune,

Ochii prind numai chipuri de coșmar,

Iar gândul sfaturi inimii compune

Și groaza-n ea și-a înjghebat cuibar.



Năucă mi s-agită-n jur privirea

Și pretutindeni doar vrășmașii sunt...

Ca o scânteie însă Mântuirea

Îmi amintește-al Domnului Cuvânt.



Începe-a bate flacăra Nădejdii

Când mi-amintii mărețele-I Iubiri

Că din a-ntunecimilor odăjdii

Am început un psalm de mulțumiri.