Poezie pace nu-i

pace nu-i pe al meu pamint

parasind pe domnul sfint

doar al mortii strimt fior

si durerile ce dor



dorui dor si tot suspina

nare cine sa-l alina

nare cine sa-i vorbeasca

nare cine sa-l opresca



astupat cu lanturi sapte

si afara tot strabate

astupat cu griji o mie

nici sa strige nu mai stie



stie doar ca in tacere

sa ma doara cu putere

nu in trupul meu cel viu

ci in sufletul pustiu



orb si lacom si avar

prins in gheare de tilhar

sa mai scape nu doreste

nu mai stie cei lipseste



nu mai stie nuci de har

ca traieste in zadar

ci asteapta intre umbre

moartea cea cu ginduri sumbre



cu o sete care doare

de izvoare si de soare

si de flori si de odihna

si de locul cel de tihna



pe pamintul meu vreau pace

apa buna de izvor

sa-mi astupe orce dor



amin