Poezie Am Întristat pe Domnul

Am întristat pe Dumnezeu

Cârtind la viaţa mea amară

Dar n-am crezut că este rău

Să murmur în umbletul meu!

Sau că-i un lucru de ocară.



Am întristat pe Dumezeu

Prin fapta mea cea egoistă

Şi n-am văzut nimica rău,

c-am adunat aici mereu

Şi n-am văzut fiinţa tristă!



Am întristat pe Dumnezeu

Având de toate în hambar

Dar n-am crezut că eul meu

Renunţă chiar la Dumnezeu

Rămânând rece, şi amar.



Dar iată Domnul a venit

Cu glasul Lui cel iubitor,

Din dragoste El mi-a şoptit

Când m-a văzut că-s rătăcit

Ascultă fiu rătăcitor!



Pământul tot Îmi aparţine

Cu tot ce este-n Univers

Ia seama dar şi fă doar bine

Să nu ajungi dat de ruşine,

Înaintea Celui ce-a dat mers.



De vrei să trăieşti fericit

Priveşte-n jurul tău cu milă

La cel ce este greu trudit

Şi nare sprijin pe pământ

Tu să îi fii a lui movilă.



Să caute Biblia ce-nvaţă

Cum coborâ-ta Mântuirea,

Să caute-al cerului povaţă

Ce ne mai dă azi o speranţă

Găsind în ea nemărginirea.



Şi câştigând un suflet nou

Vei dobândi eternitatea

Pentru acel născut din nou

În cer se-aude un ecou

Căci a găsit Divinătatea.



Şi v-a ajunge-n nemurire

În Ţara de noi mult dorită

Noi toţi vom fi în strălucire

Cu-Acela din nemărginire

Dorinţa v-a fi împlinită.



Amin