Poezie Graba...

Un dor își țese pânza grabnic

peste a inimii simțire,

cernând apoi un gând nostalgic

înfășurat în amorțire.



Și mintea toarce dintr-un caier

un vis mărunt de adorare

ce-l mâzgălește un sfânt înger

cuprins de graba cea mai mare.



Ca pleoapa zorilor îndată

se va deschide fără zare

să picure roua curată,

grăbind pământu-n deșteptare.



Și vor porni cântări divine

ca un izvor de apă rece

ce se grăbește să suspine

un zâmbet dureros de dulce.



Iar pasările cântătoare

se vor grăbi în cântecele

să-L preamărească fiecare

pe Creatorul dintre stele.



Și eu ca o umilă roabă

ce se deșteaptă din visare

voi scrie gamele în grabă

și le voi agăța de soare...



23 iulie 2008