Poezie SFINTESTE-MA DOAMNE!

SFINTESTE-MA DOAMNE!



Proverbele 11:18-19

„Cel rău dobândeşte un câştig înşelător,

dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată."

„Adevărata neprihănire duce la viaţă,

dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea."



*****

Indiferenţa, sub grabă-şi ascunde egoismul,

Şi nepăsarea, în scuze îşi măsoară timpul.

Un suflet căzut sub poveri nu-l zăreşte,

Căci timp pentru iubire nu se găseşte.



Nerăbdarea, n-are clipă de pace, îi grăbită

Pentru iubire nici o clipă nu-şi dedică.

Avariţia strânge la piept a sa pungă,

Pe cel în nevoi în dispreţ îl alungă.



Vederea orbită de eu, nu vede nevoiaşul,

Plină de mânie încuie cu lacăt sertăraşul.

Striveşte cu-ngânfare pe cel sărăcăcios

Şi se laudă cu bunătatea unui credincios.



Nemulţumirea, floarea din cale n-o zăreşte,

Nici parfumul ei, din drum nu o opreşte.

În fuga ei egoistă, enervată o striveşte,

Nici soarele nu-l simte, cum încălzeşte.



Îşi roteşte privirea în jurul nepăsării,

Citeşti aroganţa-i pe faţa îngânfării.

Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas,

Mândria şi trufia o urmează pas cu pas



Doamne, arde-mi indiferenţa dac-o las

Să mă urmeze sau în mine a mai rămas.

Să nu mă ajungă nepăsarea pe drum,

Arde-o Doamne din mine, fă-o scrum.



Iubirea, fă-o-n mine să clocotească,

Dragostea, mila, în mine să trăiască.

Bunătatea şi-ngăduinţa urmeze răbdarea,

Cel nevoiaş să nu-ntâlnească nepăsarea.



Neprihănirea dată de Tine să înflorească,

Nerăbdarea-n fiinţa mea să nu locuiască.

Rugăciunile spre Slava Ta să fie-n slujire.

Să trăiesc cu aproapele în deplină iubire.



Forţa iubirii Tale, să umple inima mea,

Nemulţumirea să nu găsească loc în ea.

Gândurile mele, facă loc gândurilor Tale,

Faptele bune poarte parfumul iubirii Tale.



Puterea iubirii Tale să curgă ca un izvor,

Din inima mea, unde Doamne Fi stăpânitor.

Înfăţişarea mea să fie din Dumnezeu adevărat,

Să fiu un copil al neprihănirii, cu rodul bogat.



Egoismul să nu-şi găsească la mine sălaş,

Altruismul să-mi fie făgaş pentru nevoiaş.

Blândeţea-mi să curgă din a cerului miere,

Să fie pentru sufletul întristat, mângâiere.



Luminează-mă Doamne şi-nţelepţeşte-mă

Să nu ajung vre-odată să fiu o anatemă.

Să aud bine şoapta Ta, cu adiere blândă,

Să nu poată fi strivită credinţa-mi plăpândă.



Măreşte-mi credinţa, întăreşte-mi vederea,

Să văd limpede drumul şi care ţi-e vrerea.

Să reflectez zi de zi la Cuvântul Tău Sfânt,

Să nu rătăcesc cât voi mai trăi pe pământ.



Nădejdea mea toată-i în Tine, Doamne,

Ţine-mă strâns, pe-al vieţii mele toamne.

Să fiu gata de zbor, în haina neprihănirii,

Să am aripi deschise pentru clipa răpirii.



*****

Psalmii 25.21 „Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,

când îmi pun nădejdea în Tine!



Amin!