Poezie Dina, fata singuratica

DINA, FATA SINGURATICA





E foarte simplu sa dai vina

Pe-o fata care, ca si Dina,

N-are caldura necesara

Si de aceea, merge-afara



La fetele canaanite.

O, cat ii par de fericite!

Si cat de libere-n purtare!

De ce n-ar fi ca ele, oare?



Ele n-au val si nici mahrama,

Nici nu le cearta-atat vreo mama.

Iar fratii lor, le pretuiesc,

Le baga-n seama, le vorbesc...



Doar ea e singura mereu!

O stie numai Dumnezeu

Cat sade singura si plange

Si-n piept, inima i se frange.



Caci mama Lea e prea rece

Si nici macar prin cap nu-i trece

Sa stea cu ea, s-o sfatuiasca,

Sa o asculte, sa-i vorbeasca,



Fiindca nici ea nu-i fericita!

Doreste-atat a fi iubita,

Incat de nimeni nu-i mai pasa!

Pe fiica ei mereu o lasa



Sa stea ascunsa si tacuta,

Tot trista si tot nevazuta.

De-aceea a crescut cu teama

Iar tinerii cu ea de-o seama



Nici n-o cunosc, nici nu-i vorbesc!

Chiar fratii ei, o ocolesc!

Niciunul nu-i, din toti cei sase,

Mandria de barbat sa-si lase



S-o bage-n seama si pe ea.

Nu c-ar dori sa-i dea ceva,

Dar cel putin, o vorba buna,

Sa aiba cine sa i-o spuna!



Atatea intrebari isi pune

De-atatea cate vede-n lume;

Dar n-are cine s-o invete

Si nici cine sa-i dea povete.



De cate ori isi vede mama,

Mai tare o apuca teama,

Ca-i mereu trista, suparata,

Si tot mereu preocupata,



Mereu zicand: "Ce sa mai fac,

Lui Iacov sa ii fiu pe plac?

Mai bine te nasteai baiat,

Ca poate s-ar fi-nduplecat



Sa locuiasca doar cu mine,

Nu asa rar sa-l vad ca vine!

Si-n rest, sa stea cu sora mea

Si s-o iubeasca doar pe ea!"



Tanti Rahela...Ce isteata,

Ce vesela, ce vorbareata!

Si tata ce mult o iubeste!

Numai la ea cu drag priveste!



As vrea sa fiu si eu asa"

Isi zise Dina, "cum e ea.

Dar cum sa fac? O, de-as afla

Secretul care-l stie ea!"



Rahelei insa, nici nu-i pasa...

Pe Dina nici macar n-o lasa

S-o vada cum se-mpodobeste

Si valul cum si-l potriveste



De e atata de placuta!

Ce-i drept, nici ea nu e urata;

I-au spus ei niste fete-odata

C-ar fi cea mai draguta fata





De-ar invata sa se gateasca,

Mai gratioasa sa paseasca.

De-aceea, cauta de zor

Motiv sa stea in preajma lor.



Si intr-o zi, pe inserate,

Se furisa de toti si toate,

Cu inima de doruri plina

Merse-n cetatea cea straina



Cu alte fete sa vorbeasca

Prietene sa-si mai gaseasca

Sa afle, ele ce mai stiu.

Nu singura sa stea-n pustiu.



Dar printul tarii o zari

O lua la el si-o necinsti;

Dar apoi, s-a lipit de ea

Si de sotie-a vrut s-o ia.



Iacov afland, a vrut sa taca

Si lui Sihem pe plac sa-i faca

Fiindc-a vazut ca o iubea,

De ea-si lipise inima.



Dar stiti apoi ce s-a –ntamplat:

Fratii Dinei s-au razbunat

Si pe Sihem l-au dat la moarte

Cu neamurile lui, cu toate.



De-aceea, Iacov s-a-ntristat

Si nu i-a binecuvantat

Pe fiii cei razbunatori,

De sange iute varsatori.



Ei n-au gandit ca-n razbunare

E-o arma dubla, care doare.

Caci au platit vrajmasilor

Dar au lovit si-n sora lor.



Ea e tot trista, parasita,

De intelegere lipsita.

Cand i-a suras si ei iubirea,

Ei i-au adus nenorocirea.



Acum, dragi mame si voi tati,

Nu va grabiti sa judecati

Pe tineri, chiar si pe copii,

Ci cresteti-i ca pietre vii.



Decat mereu sa te grabesti

Si repede sa-i osandesti,

Mai bine e sa-ti poti pleca

Urechea, dar si inima



Sa vezi ce doruri ii framanta,

Ce-i supara si ce-i incanta.

Sa dai un sfat, o-nvatatura,

Un ajutor sfant din Scriptura.



Sa-l mustri, insa cu blandete,

Sa-l sprijini cu delicatete.

Un suflet tanar e plapand

Si-l poti rani, atuncea cand



Din graba si din nerabdare

L-atingi la inima prea tare.

De-aceea, cere-ntelepciune

Sa poti sa-i spui cuvinte bune



Care sa-l poata ridica.

Numai asa-l vei ajuta

Si vei sadi nadejdea sfanta

Ca-i fericit acel ce-asculta.



Ajuta-ne, Te rugam, Tata,

Nici noi sa nu zdrobim vreo data

Trestia franta, ci-n rabdare,

Sa fim izvor de alinare



Si de nadejde, de-ntarire

Spre Dumnezeu calauzire.

Sa stim sa binecuvantam,

Sa mangaiem si sa-ndreptam.