Poezie Alegerea Rebecai

ALEGEREA REBECAI



Neprihanitu-Avraam avea

Un fiu, pe care il iubea.

Caci Dumnezeu i-l promisese

Si i l-a dat la batranete.



Iar cand acest fiu crescu mare,

Avraam gandi la-nsuratoare.

Insa ca nora, isi dorea

O fata din patria sa.



Caci isi zicea: "Nu vreau sa am

Nora de-aici, din Canaan!

Aici sunt multi oameni atei,

Iar altii se-nchina la zei.



Pentru Isaac as vrea sotie

Doar pe acea care sa fie

O fata buna,-ascultatoare,

De Domnul nostru tematoare".



De-aceea, robul si-a chemat

Si dupa ce l-a invatat

Cum sa se –ncreada-n Dumnezeu,

La orice pas in drumul sau,



Degrab i-a poruncit sa plece

La neamul lui, spre a alege

Mireasa fiului Isaac,

Pe cea care-i va fi pe plac



Si-l va urma cu bucurie;

Aceea nora lui sa fie!

L-umplu de daruri, sa le dea

Celei ce va fi nora sa.



Zece camile incarcate

Cu daruri multe si bogate

Si-i zise: "Nu te speria,

Ca Dumnezeu te-o ajuta.



Tu doar sa faci precum ti-am zis

Si Domnul, care mi-a promis

Ca ma va binecuvanta,

Va fi si calauza ta!



Robul porni cu bucurie

Incredintat ca o sa fie

Asa cum Avraam l-a-nvatat

Si cum l-a binecuvantat.



A mers, a mers, drum lung si greu,

Dar s-a rugat la Dumnezeu

Si El l-a ajutat in toate,

Pan-a ajuns intr-o cetate.



Soarele cobora spre-apus

Cand in cetate a ajuns.

La o fantana-a poposit

Si, cum fusese sfatuit,



El s-a plecat in rugaciune

Si Domnului incepe-ai spune:

"Doamne, adu-o la fantana

Pe cea aleasa ca stapana!



Si-atunci cand apa ii voi cere,

Ea sa-mi ofere cu placere

Nu numai mie, ci la toate

Camilele ingenunchiate".



Nici n-apuca "Amin" sa spuna,

Ca si zari inspre fantana

Urcand voioasa,-n mare zor

O tanara cu un ulcior.



Era Rebeca cea frumoasa,

Ce-a fost de Dumnezeu aleasa

Pentru Isaac cel drept sa fie

Mireasa draga si sotie.



Fata era o frumusete!

Ii dete omului binete,

Iar el, asa cum hotarase,



"Mi-e sete, da-mi sa beau", ii zise.



Iar fata, far-a sovai,

Din mersu-i iute , se opri,

Si-si cobori apoi ulciorul,

Ca sa bea apa calatorul.



Si pentru ca era miloasa,

Pe cat era si de frumoasa,

Ii zise: "Bea, te rog, straine!

Si fiindca vad ca ai cu tine



Zece camile insetate,

Ti le voi adapa pe toate!

Caci vad, de la drum lung veniti

Si sunteti tare osteniti!



Eu sunt Rebeca lui Nahor

Si pot sa-ti fiu de ajutor.

Daca n-ai loc de poposire

La noi e loc de gazduire.



Caci Dumnezeul nostru sfant

Ne-a invatat ca pe pamant

Sa fim milosi, induratori,

De-aceea suntem primitori



De oaspeti; chiar strainilor

Noi le venim in ajutor.

De vrei sa vii, mai zise fata,

Noi avem loc, odaia-i gata



De gazduire peste noapte

Si-n staul, camilele toate

Vor avea loc sa se-odihneasca

Si nutret bun o sa gaseasca".



Omul, ramas fara cuvinte

Si-aduse repede aminte

Tot ce i-a spus stapanul sau

C-o sa-l ajute Dumnezeu.



Atunci, smerit capu-si pleca,

Pe Domnul binecuvanta

Si-I multumi de ajutor

Caci chiar spre casa fratilor



Stapanului, il adusese.

Si fiindca vremea se scursese,

Ii povesti-n scurte cuvinte

Planul ce si-l facuse-n minte:



Ca fata careia-i va cere

Apa, sa-i dea. Si sa ofere

Chiar si camileler, la toate,

Ce asteptau ingenunchiate,



Sa fie nora lui Avraam,

Stapanul sau, din Canaan.

Si in sfarsit, i-a povestit

Cum Domnul l-a calauzit



Si a ajuns, prin grija Lui,

La rudele stapanului.

Acum, Domnul sa-i faca parte

Si sa-l ajute mai departe.



A fost condus si gazduit,

Chiar si Rebeca a primit

Sa-i fie lui Isaac mireasa,

Intelegand c-a fost aleasa



De-acelasi Dumnezeu Prea Sfant,

Stapan pe cer si pe pamant

Si-acel, caruia ii slujea

Avraam si familia sa.



A fost sotie adorata,

De Domnul binecuvantata.

El le-a dat multe bogatii,

Dar mai ales, le-a dat copii.



Si acesti bravi urmasi ai lor

Au fost al Domnului popor

Ca stelele de numeros.

Din ei, tragandu-se Hristos.



Din toata-aceasta povestire

Domnul ne da calauzire,

Ne-nvata ca-n orice nevoie

S-alegem a Domnului voie.



Si mai ales, in casnicie

El calauza sa ne fie

Sa nu alegem doar cu firea,

Ci urmarind neprihanirea.



Caci daca avere si casa

Parintii iubitori iti lasa,

Partener bun in viata ta,

Doar Dumnezeu iti poate da!