Poezie Gandurile doamnei Lot

GANDURILE DOAMNEI LOT







"Scapa-ti viata, nu privi-napoi!"

Au zis oamenii ce-au stat la noi.

Lot i-a invitat, c-asa ii place lui,

Cica "asta-i voia Domnului",



Dumnezeul unchiului Avraam.

De el, liniste nici in Sodoma n-am!

Ei, si ce e daca ne-a salvat

Cand cu-averi cu tot, robi ne-au luat



Imparatii cei biruitori?

Sa-i fim vesnic recunoscatori?

Sa primim pe toti strainii-n casa

Si sa-i ospatam la noi la masa?



Lot asa mi-a poruncit aseara:

"Pregateste totul, ca nu-i las afara!

I-a trimis Avraam, vor sta la noi!"

El a zis ca-s ingeri, oamenii-astia doi!



Din pricina lor aseara-a fost

Cearta si scandalul fara rost.

Ca i-a luat, de la poarta cetatii

Si-apoi, sodomenii, au venit cu totii



Sa-i batjocoreasca, asa cum fac ei

C-asa cu strainii au ei obicei.

Dar Lot, nicidecum n-a vrut sa-i dea

Si-au facut scandal la usa mea.



Nici nu stiu cum de s-au potolit!

Lot zicea chiar ca ...ar fi orbit

Sodomenii toti, ce-i urmareau,

De-aia usa n-o mai nimereau!



Dar auzi, ce tot i-au spus lui Lot:

Sa ia fetele, cu soti cu tot,

Iar averi si bogatii si case,

Toata-agoniseala sa o lase!



Si sa fuga, cum fugim acum,

Ca ne-au scos cu fetele in drum

Uite-asa cum sunt, cu mana goala!

I s-a nazarit ca o sa moara



Toti cei din cetatatile marete.

Si-acum, uite, tot vor sa ne-nvete

Sa fugim, sa nu privim –napoi

Ca altfel, zic ei, e vai de noi!



Cum de s-o fi luat dupa ei , Lot?

Uite, asta s-o-nteleg, nu pot!

Sa te lasi condus de orisicine

Si sa pleci de unde-ti merge bine!



Parasim Sodoma cea frumoasa

Si confort, si bogatii, si casa...

Ca sa merge, unde?Nici nu stim

Si vrea nici macar sa nu privim



Spre cetatea care mi-a fost draga,

Unde-am locuit o viata-ntreaga!"

Asa se vaita, in urma tuturor

Nevasta lui Lot, si ocara de zor.



"Lasa, c-o sa plece –acum cei doi

Si-o sa stam de vorba intre noi!"

Ganduri ca acestea , avea Doamna Lot.

Dar de-odata, cerul se-nnegrise tot.



Fulgere-l brazdau si mingi de foc

Se rostogoleau din loc in loc.

Arborii din jur, se frang, se-ndoaie,

Cerul si pamantu-i o vapaie.



Traznete, furtuna, vuiet mare

S-au dezlantuit; si nu-i scapare

Decat sus la munte,-n departari.

Cum s-ajunga, dincolo de zari?



...In Sodoma, bine mai era!

Se gandea, si capu-si intorcea.

N-apuca sa vada-n departare

Ca se prefacu in stalp de sare!



Ar fi vrut sa strige, sa ceara-ajutor

Lui Lot, ori la ingeri, ori chiar fetelor!

Insa nu putu; Statea ca un pietroi.

O, dac-asculta! De nu privea-napoi!



Ingerii-l trageau pe Lot de mana

Si-l duceau departe de furtuna.

Inapoi nu se uitau delc;

Nici n-ar fi putut! Era doar foc



Si pucioasa, fum de nepatruns.

Ingerii-i sileau, altfel n-ar fi ajuns

Nici macar pana-n micul Toar

Unde ingerii i-au dus prin har.





Ai si tu cumva, ganduri desarte?

Paraseste-le, ca duc la moarte!

Daca vrei sa fii pe veci salvata,

Inapoi nu privi niciodata!



Te rugam, o, Doamne, fii Tu si cu noi

Sa ne-ajuti, sa nu privim –napoi,

Inspre lumea plina de pacate,

Ori spre bogatia din cetate.



Inima ne-o ia in intregime

Sa ramanem pururi langa Tine.

Nu lasa in ea dorinte rele

Ci le-alunga, Doamne, cu putere!



Doar spre culme sa privim, nainte,

Urcand muntele trairii sfinte.

Pas cu pas,Tu sa ne tii de mana,

Sa urcam cu Tine impreuna!