Poezie După cum știți fiecare

După cum știți fiecare

Orice ușă, o cheie are.

Cum sunt uși materiale

Sunt și uși spirituale

Ce, ca toate celelalte

Trebuie zilnic descuiate.

Pentru asta, dragii mei

Este nevoie de chei!



Isus, Domnul nostru mare

Ține totu-n mâna Lui.

Cheile Universului,

Ale vieții și-ale morţii

Și a-ntregii veșnicii

Și vrea să intrăm cu toții

Pe ușa Sfintei Împărății.



El deține Împărăția,

El deține veșnicia...

În El e pacea, bucuria,

Fericirea, mântuirea...

Și prin El este intrarea

În slăvita Împărăție

Ce-a fost, este, și-o să vie!



Și acuma dragii mei,

Vă voi spune despre chei

Și anume, despre trei;

Prima cheie se numește

„Pocăință, pocăință”

Apoi alta ce tot crește

Și se cheamă „cunoștință”

Și una care, de lipsește,

S-a dus orice biruință...

Este vorba de „credință.”



Prima cheie te ajută

Să te poți apropia

Chiar de Ușa Preaslăvită

Ce-ți deschide veșnicia...

Cea de-a doua cheie sfântă

E să cunoști Împărăția

Și-a ei taină nepătrunsă

Ce de veacuri stă ascunsă...



Ultima, trebuie-nvârtită

Peste tot, că-i potrivită

Pentru ușa aceia strâmtă

Ce-ți deschide calea-ngustă

Și pentru ușile care

Duc la har și îndurare,

La iubire, pace, iertare,

La Izvorul de putere

Și la binecuvântare...



Și la armătura necesară

Ca să urci pe-a vieții scară

Învingând în lupta amară

Dușmanii ce te-mpresoară...

Până când o să dispară

Pe deplin nelămurirea,

Zbuciumul și amăgirea...

Căci noi vom ajunge sus

Pe Tron cu Domnul Isus.



Zaragoza 17/07/2012

De Ioan Hapca (Ionică)