Poezie Noapte de vis!

Noapte de vis!



Coboară pământul după zi ostenit,

Odată cu somnul spre lin asfinţit,

A soarelui bland ce-i cu sete sorbit,

De luciul de apă din lac nesfârşit!



Lumina scânteie în blândul apus

Si păsări seduse de-al apei întins,

Zvâcnesc dintre trestii înalte,

Liniştea tulburând şi luciul de ape!



Atrase de-înalt în zboruri rotate,

Par semne-n mişcare pe cer aşezate,

Se duc, dau ocol şi-n grabă se-ntorc,

Tainic, de ele ştiut le-aşteaptă un loc!



Şi fluturi răpuşi de trudă şi somn,

Sub frunze aţipite în tihnă adorm,

De undeva o pasăre tresare şi ţipă,

În noaptea ce tandru-şi întinde aripă!



O boare, argintat văl al lunii departă,

Trimisă-i o rază din ghemul ce-l poartă,

Printre copacii tăcuţi lumina brodează,

Sub ramuri dantelă `nierbată aşează!



Şi peste toate se lasă o pace adâncă,

Forfota nopţii sclipiri îşi aruncă,

Lucesc în zbor licuricii, mici aştri,

Noaptea izbind cu lumină, albaştri!



De pace adâncă pământu-i cuprins,

Şi inimă îmi umple năvalnicul vis,

Evantai de aripe la suflet îmi cresc,

Şi-n zborul cu îngeri gândul pornesc,



Spre Cel ce la toate un nume a dat,

Şi gânduri în floare ades mi-a udat,

Pe pământ dezvelind, pentru mine,

Colţul de rai al lumii divine!



Pacea şi ruga din inima mea,

Cântec rodesc, lumina-i în ea,

Stropii de rouă din suflet şoptesc

Preabune Isus, pe veci ... Te iubesc!



22.07.2008