Poezie Spinul

Am întâlnit în a mea cale

Un spin căzut dintr-o coroană

Purtată de un Sfânt cu jale

Ce-avea pe fruntea Lui doar rană.



Am vrut să îl ridic din drumul

De-atâtea vremi bătătorit,

Dar el mi-a înțepat piciorul

Și-n talpă mai adânc s-a-nfipt.



Și-am înțeles atunci durerea

Ce Domnul Isus a-ndurat-o:

Cu mult mai mare ca aceea

Pe care spinul mi-a făcut-o.



M-am prăbușit în rugăciune

Să-mi plâng cu amar păcatul meu;

Unește-te, pământ, cu mine

Să plângem toți păcatul greu.



Iar lacrimile de căință

Din spin să facă-o floare rară

Ce se numește pocăința

Și-aduce-n suflet Primăvară.



22 iulie 2008