Poezie Inceputul

Pamintul ere pustiu

si aievea doar un abur

adia deasupra,

Erea atit de liniste,

erea atit mister,

in intunericul ce se lasase,

un loc atit de singuratic

ce ii transmitea inimii

o trista elegie.

Dar deodata se auzi o porunca

si la venirea lui Dumnezeu

pe golul pamint,

acesta se umplu indata cu lumina,

atit de puternica,

si in jur totul deveni

atit de plin de viata,

de parca lucrurile dinainte,

nu existasera vreodata,

Aceasta noua lume

nu mai erea nici singura,

si nici arida

avea atit de multe roade,

caci erea udatacu ploi racoritoare,

Acest pamint erea inima mea!