Poezie Plângea tâlharul

Doamne, Tu izvorul vieții, Tu ocean de mângâiere

Fiul veșnic al luminii care lumea o conduce

cum de Te supui la oameni

ca un miel fără putere

și-n atât de grea durere

răstignit Te lași pe cruce.



O, de ce n-aduci din ceruri legiunile de îngeri

și-astăzi când Te scuipă astfel

farisei și cărturarii

cu-o lovire să prefacă râsetele lor în plângeri

de ce, Doamne, taci și sângeri

pus pe cruce cu tâlharii?



O, da, știu, Isuse Doamne,

Te-am văzut și eu odată

colo jos pe țărmul marii

când spuneai povețe multe

însă inima-mi stricată de păcate subjugată

de atuncea niciodată

nu mai stete să Te-asculte.



Te-asculta atunci mulțimea, fericită, fermecată

Când Tu le spuneai, țin minte:

'Răul să-l plătiți cu bine

și cu dragoste să-ntoarceți

ura cea mai ne-mpăcată

căci a voastră mare plată

este-n viața care vine! '



Știu că Tu ești Domnul păcii,

eu sunt fiul învrăjbirii

Tu al dragostei Părinte

iară eu copilul urii;

eu cel ucigaș și lacom, îmi iau plata făptuirii

- dar Tu, Regele Iubirii,

cum să fii la fel cu furii?



Doamne, eu sunt un nemernic,

ucigaș și fiară, care

am făcut în lumea asta sute de vieți să moară!

crucea asta pentru mine

e o cinste mult prea mare

iar aceste munci amare,

o pedeapsa prea ușoară!



Mâna asta ce pe cruce tremura acuma-n cuie

omorâtu-și-a părinții

Și-a prădat în nopți de toamne,

eu am îndemnat mulțimea

sus, pe cruce să Te puie

nu e cât e lumea, nu e

păcătos ca mine, Doamne.



Și eu am dorit ca lumea să Te chinuie-n durere

Și mă bucuram când crucea

începu să-Ți pregătească

sau Te-nsângera cununa...

Când Ți-au dat oțet și fiere

Sau când stai fără putere,

și-i lăsai să te lovească!...



Te-am hulit și eu alături

cu-acest biet din partea stângă,

Te-am scuipat cu fariseii

și cu cei fără credință!

Vai...dar vine chinul morții

bietul suflet să mi-l strângă...

Fă ca ochii mei să-mi plângă

plâns fierbinte de căință!



Doamne, orbilor lumină le-ai dat,

muților cuvinte,

milă celui singuratic, pace inimii streine

cu puterea Ta-nviat-ai morții, Doamne,

din morminte

- milostiv și bun Părinte

fie-Ți milă și de mine!



Lacrimi nu mai am...

mi-e sete, mi-s puterile apuse

Doamne, CRED că Tu ești Fiul Celui Sfânt din veșnicie,

iartă-mi grelele păcate ce Ți-au fost aicea spuse

și primește-mă, Isuse,

în a Ta împărăție !...

AMIN.