Poezie ..îţi aparţin!

...îţi aparţin



Când cerul tace, nu răspunde,

Tu spune-mi Doamne ce să fac,

Trimite-mi curcubeul de lumină,

Priveşte-mă cu ochiu-Ţi larg!



Vorbeşte-mi Doamne de credinţă,

Când trupul greu atârnă la pământ,

Se zbate uneori în beznă, umilinţă,

O treaptă fă-l spre locu-Ţi sfânt!



Arată-mi Doamne drumul către Tine,

Când spini şi rugi în cale mă opresc,

Tu Eşti Cel care poate să-mi arate,

Cum calea către Tine să-mi croiesc!



Pierdut, în urmă las o-ntreagă lume,

Şi prin hăţiş o cale greu găsesc,

Voi desluşi-o, Tu lasă-mi semne

Şi spini voi depărta de pe poteci!



Invaţă-mă să zbor cu aripi large,

Când negura mi-apasă braţul drept,

Curmat sau greu, ceva de-l frânge

Arată-mi ce să fac, Tu fă-mă înţelept!



De vorbe goale auzul să-mi descurc,

Ca glasul să-Ţi aud mereu în gând,

In depărtata împărăţie cum să urc?

Trimite jos în vale al iubirii cânt!



Deschide Doamne cerul pentru mine,

Deşartă-n stropi iubirea cea de sus,

Şi lasă-mi prin sita iertării divine ,

Sărutul cu mir pe fruntea-mi depus!



Adună-mă în legătură de iubire,

In dragoste o cingătoare-n snop,

Albastră cum e floarea de cicoare,

Firavă e, dar ţine spice la un loc.



Ajută-mă, din dragoste de mine,

De braţul Tău strâns să mă ţin,

Fii farul şi lumina vieţii mele,

Plăpând şi mic cum sunt ...îţi aparţin!



17.07.2008