Poezie Când m-ai chemat Doamne Isuse!

Când m-ai chemat Doamne Isuse!



Când m-ai chemat Doamne Isuse

Din lumea ce zace-n păcate,

Eram străin de-a Ta dreptate,

De lucruri ce nu-mi erau spuse

Dar care prin Cuvântul Sfânt,

Mi-au dat imbold şi mare-avânt!



Un mare-avânt, sprea-a Ta iubire

Fiind Fiu al Tatălui din ceruri,

Ce-ai dezlegat multe misteruri

Din planul sfânt de mântuire,

Când la Calvar jertfă Te-ai pus

Să mă salvezi, o, scump Isus!



Să mă salvezi, din cruda moarte

Prin care şarpele, cu amăgirea,

A stăpânit astfel omenirea

Ce-ncă şi astăzi, o desparte

De Tine Doamne, şi-al Tău har,

De Jertfa-Ţi scumpă din Calvar!



Dar preamărire fie-Ţi Doamne!

O, Isuse, scump Mântuitor,

Stăpân al viilor şi-al morţilor

Ce-ai dezlegat mulţmi de taine,

Şi dintre cei puşi în morminte

Tu iar le-ai dat viaţă, ca-nainte!



Flavius Laurian Duverna

17 iulie 2012