Poezie Glasul Domnului (1)

Cămaşa de v-ar fi cum e cârmâzul

Aş face-o Eu mai albă ca zăpada,

Căci pentru voi, am întocmit destinul

La Golgota, ca să puteţi fi gata!



Acolo am băut întreg paharul.

Sorbind din suferinţa nemiloasă!

Prin suferinţă, v-am luat amarul,

Ca să scăpaţi de-o lume păcătoasă



Să fiţi voi gata când voi reveni

Să Îmi ridic rodul de pe pământ,

Căci în văzduh vreau a ne întâlni,

Aşa cum scrie, veşnicul Cuvânt.



De în umblarea voastră aţi geşit?

Veniţi la Mine, să vă dau iertare,

Căci glasul vostru fi-va auzit!

Până în Ţara unde-i veşnic Soare.



Eu v-am iertat căci vă iubesc nespus

Şi vreau cu voi să fiu Eternitatea,

Aşa ne-a spus al nostru Domn, Isus,

Când pe Golgota, ne-a dat libertatea.



Păcatele de-ar fi cum e nisipul

Le voi spăla pe toate prin iubire.

Căci vă iubesc! Ne-a spus Mântuitorul

Vă vreau cu Mine acolo-n nemurire.





Amin