Poezie Levitul 2

Levitul 2



Ce imaculate,ce cutezatoare visuri

Intrezarea levitul pe cand era copil!

Dar timpul ii facu credinta tot mai mica

Si-i transforma curajul si dragostea in frica

Si-acum era un suflet neinsemnat,umil.



Condus de legi de lut ce neaga nemurirea

El isi vandu visarea si telul pe-un talant!

Isi cobora din ceruri,inspre pamant privirea,

Iar dorul,pasiunea,credinta si-mplinirea,

Le-nfasura-ntr-o clipa si le-azvarli-n neant.



Pornim spre vesnicie in marsuri triumfale

Si ne sfarsim trairea,abia facand un pas.

Nu-i nimeni sa-nteleaga ca important pe cale-i

Sa coplesim infernul c-o flacara mai mare?

Nu-i nimeni sa-nteleaga? E cel din urma ceas!



Iubirea scoate-ntr-una la toti cate-o portita

De-a deveni in inimi integri,ne-nfricati!

Dar noi,maruntii faptei si-abili in cunostinta,

Ne-nabusim chemarea in lacrimi de cainta

Si naclaind prin temeri,ramanem neschimbati.