Poezie A DOUA CRUCE

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine,

să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Mat.16.24).



Mai discret şi pe tăcute, fără zgomot să producă,

Iată-ne cu-o nouă cruce care-ar vrea să ne seducă.

Unora, le e totuna cu efect nedetectabil,

Pentru alţii, dimpotrivă, ce-i în ea nu-i sfânt, valabil.



Crucea nouă e uşoară dar loveşte-n crucea veche,

Din moment ce-s diferite către Cer a fi pereche.

Crucea nouă e “la zi”, cu ce-nseamnă modernism,

Pe când vechea-i de milenii din primarul creştism.



Crucea veche stă-n picioare prin Decret dumnezeiesc,

Pe când noua cruce gustă şi din fructul pământesc.

Vechea cruce îi cerea firii vechi s-o răstignească,

Pe când noua-i cumsecade; vrea-mpreună să trăiască.



Crucea nouă nu-i supusă vechilor porunci eterne,

Căci acestea sunt schimbate în principii noi, moderne.

Cu Adam cel vechi e blândă pentru-a-l ţine sus să moară,

Ca apoi din nou să iasă un om nou a doua oară.



Îi e greu să-l răstignească şi apoi să învieze,

Ci preferă mai degrabă din ce-i vechi să modeleze.

Crucea veche stă pe umăr la acel ce merge-n Sus,

Şi nu dă cu ea’napoi după cum n-a dat Isus.



Ea nu schimbă cu nimic din principii vechi celeste,

Ci preferă să îndure pentru-a duce-a păcii veste.

Să-i iubească pe duşmani stă în post şi rugăciune,

Însă pentru nou-“moderna”, ea-i o mare slăbiciune.



(Când un frate îţi greşeşte de nu ştii a câta oară,

Iar Isus cu-a Sa blândeţe vrea să-l ierţi acuma iară,

Crucea veacului din urmă îţi şopteşte: “Nu fi laş,

Căci credinţa ta nu-i ‘încă’, ca a unui copilaş”)!



**



Dacă vrei cu crucea-n spate să ţii pas cu creştinismul,

N-ai să poţi să mergi oricum adoptând şi modernismul.

Iar de-n viaţa-ţi de creştin sunt aceste două cruci,

Dă-ndărăt pe nou-venita, ca-n porunci să nu te-ncurci.



Cu aceste două cruci este greu să mergi în Sus,

Mai ales că nou-modelul te va trage-n sens OPUS.

Domnului să ne rugăm ca să ducem crucea veche,

Respingând-o pe cea nouă, căci n-ajung în Cer pereche.



Iar de-acum să predicăm crucea veche cu putere,

Care nu mai lasă eul lăfăindu-se-n plăcere…

…La acestea toate acum, ce prin versuri sunt expuse,

Te rugăm, ne dă Tu harul, crucea, să-Ţi purtăm, ISUSE.

Amin.

(Poezie inspirată din fragmentele unei predici, de A. W. Tozer).