Poezie Părtăşie....

Cu-adâncă reverenţă m-aplec în faţa Ta

Părinte-al îndurării şi-ncep a mă ruga,

Şi pentru-o clipă parcă, chiar timpul s-a oprit

Când mă asculţi Isuse, şi-mi spui cât m-ai iubit!



În sfântă cercetare Te-aud cum îmi vorbeşti

Şi îmi descoperi Doamne, splendorile cereşti.

Oştirile de îngeri mă poartă ca prin vis

Iar eu, Te văd în slavă şi cerul e deschis!



Întinzi spre mine braţul şi mă cuprinzi la piept:

"Eşti fiul Meu iubit! De-atâta timp te-aştept!

Am înfruntat Calvarul şi viaţa Mi-am jertfit

Ca tu să fii salvat, iertat şi mântuit!"



Ce dulce mângâiere să mă numească "fiu"

Acel ce e Părinte de-a pururi, veşnic viu,

Să simt căldura blândă a Duhului Său Sfânt

Ce mă-nsoţeşte-n viaţă şi-mi dă mereu avânt!



M-aplec cu reverenţă să-Ţi spun că-Ţi mulţumesc

Că eşti aici, cu mine, că pot să Te iubesc,

Să-Ţi mulţumesc că eşti Lumină-n viaţa mea

Şi-mi pregăteşti un loc, acolo-n Ţara Ta!



Vulcan-16-07-2012

Mary