Poezie De n-ai fi fost

Daca nu ai fi fost atita de grabit

Imi auzeai cuvintul ce ti-l adresasem

Am coborit la tine,copil iubit

sa iti vorbesc duios,Eu Cel ce te salvasem



Si am trecut mereu pe linga tine

sperind ca intr-o zi si tu Ma vei vedea

dar tu vroiei sa-ajungi pe inaltime,

si nu-ti pasa ca Eu vroiam a te ajuta.



Daca ai fi fost atita de atent

recunosteai iubirea Mea divina-n tine

si te opreai putin ca sa-ti vorbesc,

sa-ti spun ce dor nespus ma legase de tine



Eu te strigam dar tu nu Ma auzeai,

ereai inconjurat de lucrruri importante,

nu Ma vedeai,dar sa Ma recunosti,puteai...

dar nu ai vrut sa fi cu Mine atit de aproape



De n-ai fi fost atit de ocupat

priveai in jurul tau si imi vedeai lumina,

atitea lucruri care tu le-ai calcat

te implorau sa recunosti Dumnezeirea.



Nu iti pasa si nu iubeai iubirea

ce-ti daruise intreaga viata dintr-o viata

Mie-mi pasa caci iubeam omenirea,

si nu doream decit sa fie-a Mea Mireasa.



De nu ai fi fost atit de ginditor,

nu meditai in timpul tau la lucruri moarte,

puteai atuncea sa asculti al Meu dor

ce te astepta de mult sa-ti daruiasca pace



Daca priveai adinc,adinc in tine

vedeai imensitatea intunecatei vieti,

vedeai cita nevoie aveai de Mine,

stergindu-ti orice lucru pe care tu-l regreti



Daca nu ai fi fost atita de legat

de fiinta ta,de lumea ta exterioara

Ma regaseai,si ereai salvat!

prin Mine tu traiai o noua viata!



Daca nu ai fi fost...dartu ai fost...

ai fost un trandafir ce toamna se-ofileste,

puteai trai mereu,si aveai un rost

de nu-necai izvorul ce tie-ti vorbeste!