Poezie CREDINTA VREAU

Credinţa vreau să-mi crească alăturea cu dorul,

Şi astfel cei din jur să-mi vadă-n Domnul sporul;

Să-mi întregască pacea cu starea ei cea blândă,

S-abunde cu răbdare ce dă din plin izbândă.



Credinţa-n toiul luptei de-mi este neclintită,

Voi scruta spre-nalturi Fiinţa mult iubită.

Şi astfel mâinii drepte să-i pun de-acum mistria,

Iar stânga pentru luptă să-mi ţină sus făclia.



Crdinţa peste valuri să-mi fie-o torţă-aprinsă,

Ca lupta pentru Domnul să-mi fie neînvinsă.

Doamne, către Tine, înalţ a mea strigare,

Trimite-mi Tu prin vaduri o barcă de salvare.



Aceste ţeluri sfinte conjuge-se cu Harul,

Cât dăinuie pe Terra Golgota şi Calvarul.

Credinţă dă-mi, Isuse, şi-o dragoste nestinsă,

Iar flama-n timpul nopţii rămână tot aprinsă.



Doresc, ca de la Tine, credinţa-mi fie tare

Şi astfel şi un "munte" să-l pot muta în mare.

Nu ca să dezlănţui distrugeri prin natură,

Ci doar să-mi fie chipul dupa- a Ta făptură.

Amin.