Poezie Dezertorul

DEZERTORUL



Pe tarm de rau,la margine de sat,

Un calator sta ostenit cu capul aplecat,

E asezat pe- o piatra si straniu-n larg priveste,

De -ntreaga pribegie,nostalgic si-aminteste.



In ochi i se reflecta trecute amintiri,

Si parca poti citi-n a sale lungi priviri,

Val dupa valapar reget si bucurii,

Din vremile apuse cand era-ntre copii.



A fost crescut de a sa mamica,

Intr-un satuc uitat,departe-n casa mica,

Si,invatat din Sfintele Scripturi,

Deprinse pretioase-nvataturi.



Apoi,cand tanar deveni,

Pentru Isus se hotari,

Un legamant in apa a-ncheiat,

Viata lui Hristos el si-a predat.



Si-astfel,ca madular in oastea sfanta,

Ca toti ceilalti in lucru se-avanta,

El se ruga,canta,ba chiar si predica,

Pentru Isus total se dedica.



Era admirat de toti pentru-al sau zel,

Parea ca totul face pentru cer,

Avea in sine stransa consacrare,

Pentru etern,pentru salvare...



Dar,a sosit o zi in care,

Venind pe drum de la adunare,

Cu un om strain se intalni

Si calea sfanta parasi...



La inceput parea ca-i bine,

Ca adevarul ce-l primise il mentine,

Dar tanarul incet,incet,a deviat,

Constiinta-ntreaga si-a 'ngropat.



Strainul ce-l ademenise,

Cu argument il doborase,

Ca-n lume nu este dreptate,

Ca pocainta-i simplitate.



El l-a atras pe cai desarte,

O tactica avand aparte,

Cu vorbe blande,dar solide,

Din cuget rau fiind pornite.



Credinta-ncet i-s disecat,

De dragoste l-a separat,

Si de la a Bibliei comori,

L-a dus inspre lumesti splendori.



Un loc de munca bun i-a oferit,

Si-o casa mare i-a zidit,

Apoi,cu vorba indulcita,

O alta viata incepe sa-i promita.



O viata fara mila,fara pace,

O viata ce parca-l atrage;

E vorba de-un servici aparte,

Si bani gramada,nu oricine avand parte.



E-o tara unde e razboi,

Cand toti se lupta,forte noi,

Se-asteapta oricand ca sa apara,

Castig sa aiba si victorie rara.



Si cei din frunte ce trag sfori,

Vaneaza acum talente noi,

Oriunde-si trimit mesageri,

Sa recruteze tineri pasageri.



Astfel ajunse-acel strain,

Cel abordase pe crestin,

Discret,si-n modul cel mai fin,

Sa fie-un serv,dar nu divin.



Sa fie un serv din intuneric,

Pentru satan lucrand cu siretlic,

In post cu crime,fapte crude,

De norme stricte fiind cerute.



Si tanarul uita-acum tot,

De cer,de Domnul Savaot,

Soldat de frunte se formeaza,

Pentru razboi neinfricat pledeaza.



Devine crud,misel,neintrecut,

Schimbat,de nerecunoscut,

Infrant de diavol,de cel rau,

Acum e-n lupta si cu Dumnezeu.



Indepartat total de cei de-acasa,

Uita ca-n taina cineva vegheaza;

Murdar si imbibat de dusmanie,

E-nesmantat in marsavie.



Candva un miel in turma blanda,

Acum blasfemii doar cuvanta.

Candva in vie,harnic,silitor,

Acum de fapte rele lucrator.



Candva in post si rugaciune,

Acum strain de fapte bune;

Candva canta pentru Isus,

Acum lui lucifer supus.



Nimic nu misca al sau cuget,

E silitor fara preget;

Doar lacomie si castig,

De cel rau aprig e robit.



Dar intr-o zi,mergand pe strada,

In fata-i aparu deodata,

Imagine de mult uitata,

Acelui ce fusese-odata.



O ceata-i se aseza-n privire,

Si-n ochi i-apare doar"Oprire!

Destul,robia ti a umplut paharul,

Intoarce-te!Te-asteapta harul!"



Constiinta aspru il loveste,

Ca un cutit in inima tinteste

Dar cel viclean cu greu cedeaza

Si-i spune:"Stai si mediteaza!



Cum poti sa lasi in urma totul?

Ca sa te-ntorci nu este rostul!

Vei pierde tot si urmarit,

Vei fi mereu pan'la sfarsit!



Cu noi ai depus juramant,

Armata n-o poti parasi oricand;

Tu esti al nostru,viata-ti toata,

Pentru noi e abandonata.



Daca cedezi acum,stii bine,

Porti numele de ocara si rusine,

Oriunde mergi sarmane muritor,

Vei fi numit un DEZERTOR!!!"



Ce greu cuvant,ce aspra osanda!

Cum poate oare sa raspunda?

Dar,vai,imagini de demult,

Il asalteaza cu tumult...



Se vede un copil in adunare,

Cand Bibliei da ascultare!

Se vede un tanar imbracat in alb,

Ce-n apa de botez spunea un'da'...



Si zile-ntregi trecura framantate,

Ce sa decida?nu stie,nu poate,

Asa usor sa rupa lantul de pacat,

Ce pan'la crestet l- a infasurat.



Si noapte dupa noapte in cosmar,

Si le petrece-n chin,in infernal;

Ce amar,ce crunta agonie,

Ce mai rasplata pentru pribegie!



Dar intr-o dimineata in sfarsit,

Crestinul din somn s-a trezit:

"Ma-ntorc acasa"-si zise el,

"Chiar de voi fi numit misel.



Nu mai rezist,sunt la pamant,

Am aruncat ce-a fost mai sfant

Si pocainta in picioare am strivit

Chiar pe Isus L-am prigonit...



L-am intristat,ce rau imi pare!...

Dar pentru mine,oare e salvare?

Nu mai conteaza banii,nu,nimic,

Vreau doar acas'sa fiu primit!



Dar mama,oare unde este?

Oare a murit?Sau poate mai traieste!

Vreau doar s-ajung in micul sat,

Acolo de Isus am invatat.



Chiar de cu moarte voi plati,

Cand dn razboi eu voi fugi,

Accept sa fiu un dezertor

Decat in iad un vesnic pieritor!



In mod legal pedeapsa mi este moartea,

Dar eu prefer sa mi suport partea,

Decat sa pierd martul Paradis,

Si-astfel sa ard,in iad sa fiu trimis!"



Decizia dezertarii fiind luata,

In graba a fost aplicata,

Si -acum ,fiind pe piatra aplecat,

Din nou trecutul si-a verificat...



Regrete,amar si iar regrete...

Nici nu-ndrazneste sa incerce

De casa parinteasca sa se-apropie,

Caci vai...inca zacea in lanturi de robie!



Privind la raul care curge-ncet,

O soapta ii spuse usor in cuget:

'E apa in care-atunci te-ai botezat,

Cand legamant cu cer ai incheiat!



Cum martor a fost atunci cerul,

Asa-i si acum.Deci treci tunelul

De remuscari ce te desparte,

Ca de iertare sa ai parte!...'



Ce lupta se da-n el acum,

Satan loveste in taifun!

Dar inc-o clipa,o clipa,si se prabusi,

Caci gandul spre Isus isi atinti;



Doar glasu-i se aude'inabusit...

...Si- n fata Celui sfant marturisi,

O trista viata de cadere,

Platita pentru-o clipa-n neveghere!...



Plangand cu lacrimi de cainta,

Se-ntoarce la pieduta pocainta.

Iar Domnul Isus ce platise,

Demult,cand pe cruce murise,



Se-apleaca cu nespusa-I mila,

Spre inima zdrobita si umila,

Si-n negadita-I bunatate,

De mana-ncepe ca sa-l poarte.



Iar pentru cel ce-n lume-a fost pribeag,

E sarbatoare sus,primit cu drag,

Multimi de ingeri canta-n cor

Caci s-a intors la Salvator!



Acum,cu pasi marunti porneste,

Sa-si caute mama se grabeste;

Spre casa parintesca se indreapta,

Si nu-i veni sa creada ca ea-n prag il asteapta...



Pe fata lacrimi curg siroi,

Iar bucuria este-n toi,

Cand mama scumpa-mbratiseaza

Pe fiul ce se-ntoarce acasa!



Desi-a fost dublu dezertor,

Intai de pocainta si apoi din razboi,

E minunat ca a raspuns chemarii,

Ce continea vestea salvarii!



...Vedeti ,chiar daca-i dezertor ,

De el s-a indurat un Creator;

I-a daruit pecetea mantuirii,

Si il astepta-n Tara Fericirii!...

Amin!