Poezie Tu nu Mai eşti Rob

Ajuns la lumină din ubra durerilor grele

De pe masa torturi, murdară şi rece!

Un ecou răspundea încercărilor mele

Era vocea Acelui ce a fost pe cruce.



De sub haina de chinuri, asprită şi veche

Am ieşit la lumină să fiu liberat!

Ştiind că în ceruri, cineva stă de veghe!

Şi-acela e Domnul, de El sunt salvat.



Din cupa iubiri ţâşnesc mari speranţe!

Pentru omul înfrânt, învăluit de dureri,

Căci dincolo de lacrimi ce-mparte tristeţe

A venit o fiinţă aducând mângâieri !



Plouă cu spini peste-un suflet zdrobit!

Cu mii de săgeţi al vânătorului tandru,

Dar omul se străduie să stea neclintit

Să-şi poarte durerea cu gustul ei acru !



Şi totuşi priveşte pe muchii de deal

Să vadă o fiinţă coborând înspre el,

Din mare-nălţime să vină un val

C-o iubirea cerească al sfântului Miel.



Să simtă din razele Harului sfânt

Ce încă mai are putere divină

Să transforme o inimă aici pe pământ

Pentru clipa când fi-va acolo-n lumină!



Simţind călduros o mână de Tată

Al Fiinţei divine cu ochii de luceafăr

O, Doamne priveşte-s o creangă uscată!

Înverzind la privirea-I de foc ca tânăr!



Mai este o vreme cât poţi să te-ntorci

Curând se va-nchide jos Harul divin,

Primeşte-L pe Domnul urcând pe poteci

S-ajungi sus în ceruri, în locul sublim.



Tu eşti creatura Acelui puternic

Dar creşti ca un pom, în sfânta grădină,

Îndreaptă-ţi privirea la Cel care-I vrednic

Şi El îţi v-a da din cereasca lumină.



Tu nu mai eşti rob! Ci fiu de-Mpărat.

Căci plăti-ta Isus pentru tine pe cruce.

Eşti liber de-atunci, dar să fii cumpătat,

Căci numai atunci în cer vei ajunge.



Amin