Poezie Levitul

Levitul



Privea livid,neputincios o mana sa-i intinda

In tristu-i suflet de levit,nu-i mila sa-l cuprinda.

De cel cazut intre talhari,aproape mort ihn cale...

Dadu din umeri,ocoli si cobora in vale.





E greu pe altii sa-i ridici,cand te-afli in cadere

E greu destine sa alini,cand tu n-ai mangaiere!

E greu sa-nvii un muribund cand tu esti mort in suflet

Si presarat de ne-mpliniri din prea firescu-ti umblet.





De-atunci tot cad intre talhari de mii de ani intr-una.

Si tot de-atunci spre Ierihon,cobor pierzand cununa,

si pastori si presbiteri multi:samariteni,niciunul,

sa ia in brate pe-un cazutoar un cazut;doar UNUL!



O lume de leviti suntem,si preoti deopotriva

Inconjurati de neiubiti si suflete-n deriva.

'N-adancuri hadesul perfid danseaza miselest

Si-n cer un Dumnezeu,mereu,iubindu-ne orbeste!