Poezie Mă Cuprinde Fiorul (1)

Mă cuprinde adesea fiorul

Când văd cu câtă nepăsare

Se-ndepărtează de cer omul,

uitând mereu de Salvatorul

Şi nu i-a seama la strigare!



Nu i-a aminte la Cuvântul

Care-I descris în sfânta carte,

Se zbate, lucră el pământul,

întocmai cum spune Cuvântul

Uitând de sfânta libertate!



Îl înfăşoară munca zilei

Ca un paianjen, prada lui,

Şi cade-n patima robiei

uitând de locul veşniciei,

Uitând de slava Domnului.



Uitând că suntem călători

În lumea-aceasta trecătoare,

Şi locul nostru e-nsplendori,

nu cu acei ce-s muritori!

Căci noi am primit liberare.



Fii dar puternic în gândire,

Şi înţelept ca Solomon,

Să poţi lucra cu dăruire

pentru Acel ce din iubire

A renunţat la sfântul tron.



Să fii legat de locul Sfânt

Şi să lucrezi doar cu folos

Căci tot ce este pe pământ

va dispărea suflat de vânt

Când va veni Isus Cristos.



Cerul, pământul, vor dispare,

La glasul Tatălui ceresc,

Ce-ai adunat în alergare

în cer nu vor avea valoare!

Căci este-un loc Dumnezeiesc.



Aleargă dar pentru Cristos

Munceşte pe al Lui ogor

Şi vei găsi că-i de folos

acolo-n cerul Glorios,

Cu-Acel ce E Mântuitor.

Amin